Răzvan Penescu

Nominalizările UNITER par rezonabile cel puţin în ceea ce priveşte spectacole pe care le-am văzut.

„Tihna” e un excepţional spectacol, cu actorie şi scenografie şi dramaturgie şi regie la nivel foarte înalt (care ar putea cîştiga orice premiu, în orice competiţie), distribuţia din „Iluzii” (din care a fost selectat aici Alex Voicu) a fost premiată pentru debut şi de un juriu din care am făcut parte (pe toţi cei patru din distribuţie îi ştiu şi admir de peste 5 ani), scenografia de la „The Bach Files” e muncită şi construieşte sensul poveştii (destul de precare narativ) imaginate de Alexandru Darie pe muzica (superbă) a lui Adrian Enescu, Ilinca Manolache şi Florentina Năstase fac roluri solide în spectacolele pentru care au fost nominalizate (şi în multe alte spectacole în care joacă), George Albert Costea rămîne în memorie după rolul cu multe nuanţe din „History Boys”, iar Marius Manole, Dorina Chiriac şi Florin Piersic Jr. fac roluri cărnoase, care ţin o sală întreagă captivă (cu un plus special pentru al treilea şi cu menţiunea că primii doi au reuşit interpretări foarte bune pe un text care nu m-a convins deloc). Îi ştiu şi respect şi le-am urmărit cariera şi celor mai mulţi din cei ale căror spectacole nominalizate nu le-am văzut, deci sînt convins că prezenţa lor pe lista nominalizaţilor e perfect justificată.

Cu toate astea omiterea „Carusel”-ului lui Andrei Şerban (probabil cel mai complex şi mai subtil spectacol al lui Andrei Şerban de la „Purificare” încoace) şi a spectacolului „Steaua fără nume” al lui Victor Ioan Frunză (cu cel puţin două roluri principale absolut spectaculoase: Nicoleta Hâncu şi Andrei Huţuleac şi cu un rol secundar-principal al lui Adrian Nicolae) e de neînţeles şi aruncă în derizoriu orice idee de competiţie.

Ar mai fi fost multe lucruri de reţinut (ceea ce ar putea readuce în discuţie ciudata decizie de a avea doar 3 nominalizări pentru o producţie teatrală foarte amplă): de la performanţa actoricească a Iuliei Colan în „Flori pentru Algernon”, la cea a întregii distribuţii din „Apa de mină” (unul dintre spectacolele la care nu m-am întrebat de ce echipa a vrut să îl facă, întrebare la care nu prea găsesc răspuns la foarte multe spectacole din spaţiul teatral românesc), de la sensibilitatea „Naum”-ului la emoţionantul „Vertij” cu scenografia lui deosebită, ca să îmi amintesc doar de cîteva dintre ele, dar aici se poate vorbi de preferinţe personale sau de o alegere pe muchie de cuţit, în care juriul a optat altfel. Asta e mereu posibil.

http://agenda.liternet.ro/cronici/uniter2016.html