Răzvan Penescu

Sînt multe cărţile pe care le-am cumpărat în ultimii 20 de ani cu gîndul că le voi citi cînd voi avea mult timp liber. Ştiam că e posibil ca asta să se întîmple doar la pensie (adică peste foarte mulţi ani), dar le-am cumpărat ştiind că, de obicei, cărţile rămîn în preajma fiecăruia dintre noi chiar dacă nu le dăm atenţia pe care o merită. Nu se supără că le neglijez, stau cuminţi în stive ordonate, o parte în bibilotecă, o altă parte pe birou sau în turnuleţe lipite de perete, sînt acolo oricînd întind mîna după ele, chiar dacă apoi le voi uita pe o noptieră prins de o alta, mai „urgentă”.

Dar dacă pentru cărţi e OK să îşi aştepte rîndul şi cititorul potrivit, pentru un tînăr autor nu e la fel de OK. Dacă primul său volum, cel de debut, nu e citit la timp şi dacă vorba despre el nu începe să circule, e posibil să nu mai apuce să scrie al doilea volum. Fie pentru că e dezamăgit, fie pentru că editorii nu mai au chef, timp sau încredere, să investească în el.

Un editor argentinian a găsit soluţia care face ca antologiile sale de autori noi să fie citite imediat. „Cartea care nu poate aştepta” e printată cu o cerneală specială care se şterge în două luni după ce volumul e scos din plasticul în care e învelită şi intră în contact cu aerul.

Aşadar deschizi cartea şi te grăbeşti să o citeşti, căci după două luni textul face „pouf” şi paginile rămân albe.

Singura problemă cu această soluţie e că nu poţi să faci cartea cadou unui prieten după ce o citeşti şi nu mai poţi să reciteşti bucăţile preferate… Deşi, dacă te grăbeşti puţin, două luni e timp suficient pentru o carte şi un grup micuţ de prieteni… Nu-i aşa?

 

Tags: antologie, autor, carte, cerneala, tanar