Răzvan Penescu

Sieranevada – excelent scris, o adevărată simfonie cu multe instrumente, fiecare cu povestea sa, care se susţin, se despart, se reîntâlnesc, mereu în armonie, chiar cînd se confruntă unele cu altele. Un apartament mic, o mulţime de oameni strînşi alături de un parastas foarte tradiţional şi un praznic care se tot amînă, în timp ce toţi cei prezenţi aşteaptă, vorbesc, fac scenarii fanteziste, se iau peste picior, scot cadavrele din dulapuri, se faultează cu graţie, dar se şi protejează şi îşi arată vulnerabilităţile în felurite momente.

Se rîde enorm (şi e o experienţă adevărată să îl vezi într-o sală de 1.000 de locuri care se cutremură de rîsete), dar sunt atinse în acelaşi timp multe din obsesiile noastre profunde, se spun multe despre familiile şi generaţiile noastre disfuncţionale şi despre inabilitatea de a ne asculta între noi.

Un film cu actorie de clasă, cu multe personaje aproape principale, cu roluri cărnoase şi generoase, cu actori reinventaţi faţă de ceea ce ştiam că pot face din teatru sau din alte filme, cu cîteva feţe noi care se încadrează perfect în caruselul imaginat şi dirijat de Puiu. Un film fără nici o ezitare actoricească, care face ca orice discuţie despre actori să se transforme într-o înşiruire de superlative şi de reamintiri ale scenelor reprezentative pentru fiecare.

Un mare film, un adevărat film de maturitate, care creează un păienjeniş de relaţii care merită descoperite şi a doua oară. Din 9 septembrie intră pe ecrane.

******

Într-o lume de remake-uri, există un original.

Hands of Stone cu Robert de Niro şi box. Nici o surpriză.
Bridget Jones’s Baby. Nici o surpriză.
Ben Hur. O oarecare surpriză, dar tristă rău de tot.

Sieranevada by Cristi Puiu e altfel decît orice Cristi Puiu aţi văzut pînă acum şi altfel decît orice film românesc din ultimii 25 de ani. Mimi Brănescu nu seamănă cu nici un Mimi Brănescu de pînă acum. Judith State, Dana Dogaru, Sorin Medeleni, Ana Ciontea, Marin Grigore, Rolando Matsangos, Catalina Moga, Ilona Brezoianu, Tatiana Iekel, Valer Dellakeza şi toţi cei care apar mai mult sau mai puţin în cadru o să vă umple minţile şi o să vă răsucească un nod în gît. E o lume pe care o cunoaşteţi, dar pe care nu aţi mai văzut-o aşa de aproape. E o lume care o să vă facă să izbucniţi poate ca Mihaela Bulimar în cronica ei de pe LiterNet.ro (cu multe beep-uri la început de text). E o lume care o să vă surprindă şi care o să rămână cu voi multă vreme de acum încolo, în vorbe de duh şi replici spumoase şi inimi strînse.

Un film care intră de vineri în cinematografe. Un eveniment al unui an care a avut şi va mai avea nişte filme româneşti de neratat. Ar fi păcat să îl vedeţi pe meschinul ecran al televizorului în loc să vă bucuraţi de el într-o sală de cinema plină. Chiar ar fi păcat, că e un film care cîştigă dacă e văzut în comunitate. Vorbiţi despre filmul ăsta, merită să duceţi vorba, poate ne împrietenim cu toţii cu filmul românesc.

Cronici pe LiterNet: http://agenda.liternet.ro/cronici/sieranevada.html

Tags: cristi puiu, film, sieranevada