„Fiul lui Saul” (recent premiat cu Oscar după o serie impresionantă de premii, deschisă de Marele premiu al Juriului la Cannes) şi „L’Om DAdA” (recenta premieră a lui Gigi Caciuleanu de la TNB) reuşesc un lucru similar: te cufundă cu totul în lumea din care îşi trag inspiraţia.
Două feluri extrem de epurate de a te duce în „acolo”-ul ales, în care nu e nevoie să se explice multe lucruri, nu e nevoie de construit un fir al poveştii care să ţină spectatorul alert, nu e nevoie de nimic din metodele clasice de aducere aproape a unei epoci. Aproape fără decor, aproape fără vorbe (chiar dacă ele există, sînt doar pretexte), fără nici un artificiu care să ia ochii, doar cu mişcări şi priviri şi respiraţii şi zgomote, filmul şi dans-teatrul te fac să SIMŢI epoca pe care o evocă.
Ce faci mai departe cu ceea ce ţi se dă pe ecran / scenă, cît de mult te modifică şi te îmbogăţeşte interior ceea ce vezi, depinde de ceea ce ai deja în tine şi de felul în care reacţionezi la epocile respective.
http://agenda.liternet.ro/cronici/lomdada.html
http://agenda.liternet.ro/cronici/saulfia.html