Răzvan Penescu

Poveste în Pădurea verde

Ora 7. Luni dis-de-dimineaţă în timp ce mă întind după acel papuc care va pleca spre impertinentul ceas de pe comodă (curat concediu coane Fănică, cu trezire la ora 7) încep să sune şi ceasul de pe dulap şi mobilul. Învins de corul ţârâitor mă trezesc şi arunc o privire spre cerul de dincolo de fereastră. Evaluez la 25% şansele de ploaie (slabă) şi îmi pun o geacă de fâş. Desigur că părinţii mă avertizaseră cum că sigur plouă (ca şi la plecările la munte [&hellip