Răzvan Penescu

Ploua ca un fel de concesie

Era ieri, sau poate era alaltăieri, o zi ca oarecare alta, o zi aproape liberă, nu mă duceam la serviciu, nu îmi propusesem să ies nicăieri, rătăceam prin camere goale, mă predam ecranului de calculator citind cîte ceva, corectînd, citeam amantul margueritei duras şi simţeam căldura umedă a Saigonului. Am adormit şi am visat frumos, somn greu, de oboseală dar şi de eliberare, am visat şi am uitat. Afară era vînt şi frig. Şi zgomot mare, crengi ce se frecau între ele, aproape în întuneric. [&hellip